Acest site folosește cookie-uri pentru a vă pune la dispoziție cea mai bună experiență online. Prin continuarea navigării în site, sunteți de acord cu politica noastră de cookie. Sunt de acord Detalii

Cultura de pepeni altoiti - Syngenta

Vineri, 17 feb 2017
Stimați fermieri, materialul următor este recomandarea firmei producătoare de semințe de pepeni și semințe de portaltoi SYNGENTA!

- Scurt istoric

Cercetările privind altoirea cucurbitaceelor au început în 1920 cu folosirea speciei Cucurbita moschata ca portaltoi pentru pepeni verzi la Universitatea Kyushu, Japonia.

Lagenaria siceraria şi Benincasa hispida au devenit tipurile de portaltoi preferate pentru pepeni verzi, în principal datorită rezistenţelor şi afinităţilor cu altoiul.

Dovlecelul interspecific (C. maxima x C. moschata) a fost folosit pentru vigoarea ridicată a plantelor, rezistenţa mai mare la boli, dar şi toleranţa mai ridicată la factorii de stres abiotic (frig, căldură şi salinitate).

Cercetarea altoirii a început încă din anii 1960 iar comercializarea în 1980 în Spania; iar la începutul anilor 1990 a început să fie practicată şi în Grecia.

La începutul anilor 2000, procedeul de altoire a pepenilor verzi a început să fie utilizat în Ungaria şi Israel, în 2008 în Turcia şi în ultimii ani şi în România.



- De ce altoim pepenii verzi?

  • Controlul bolilor de sol şi al virusurilor: Fusarium sp., Monosporacus canoballus, CMV, Potyvirus.
  • Îmbunătăţirea adaptabilităţii plantelor şi o mai bună exploatare a terenurilor: toleranţă la frig, căldură, salinitate.
  • Creşterea producţiei şi a calităţii acesteia: mărimea fructelor, forma fructelor, conţinutul în zahăr şi textura.
  • Extinderea sezonului de cultivare şi a perioadei de recoltare: îmbunătăţeşte toleranţa la frig şi vigoarea plantelor pentru o perioadă mai lungă de timp.
  • Îmbunătăţeşte absorbţia elementelor nutritive: îmbunătăţeşte absorbţia de N, P, Ca si Mg, în special în condiţii de stres.

- Producerea răsadurilor de pepeni verzi altoiţi

  • Semănatul

Se începe cu semănatul altoiului (hibridul de pepene verde). Temperatura optimă de germinare este de 26oC-30oC.
Portaltoiul Lagenaria (Emphasis F1) se seamănă la 5-7 zile după altoi. Temperatura optimă de germinare este de 26oC-30oC.
Portaltoiul interspecific (Carnivor F1) se seamănă la 9-12 zile după altoi. Temperatura optimă de germinare este de 23oC-25oC.
După răsărire, în perioada de creştere a cotiledoanelor, temperatura optimă este de 18oC.

                                                                                                              

Pentru înlesnirea altoirii, seminţele de portaltoi dintr-o tăviţă se seamănă având aceeaşi orientare, astfel încât cotiledoanele să crească în aceeaşi direcţie.


După semănat se urmăreşte obţinerea unei răsăriri cât mai uniforme, dar şi o creştere uniformă a plantuţelor, astfel încât, în momentul altoirii, diametrul tulpinii altoiului şi portaltoiului să fie cât mai apropiat.

  • Altoirea

În prezent sunt folosite mai multe metode de altoire pentru pepeni verzi.

1.Cea mai utilizată este metoda de altoire prin tăiere laterală în unghi de 45o a unui cotiledon.



             
                                                                                                                                                    

  • Aceasta metoda poate avea mai multe avantaje:
- Procent de prindere la altoire mai mare (peste 95% în condiţii climatice optime);
- Eficienţă a muncii mai ridicată în timpul altoirii (80-90 plante altoite/ora persoană);
- Cea mai bună calusare dintre toate metodele de altoire, cu cea mai mare suprafaţă de contact între altoi şi portaltoi;
- Dezvoltare rapidă a plantelor (în 40-45 zile răsadurile sunt gata de plantare, având până la 5 frunze);
- Legarea, greutatea medie a fructelor, conţinutul în zaharuri şi producţia sunt influenţate în sens pozitiv, fiind mai mari comparativ cu alte metode de altoire.
 
Un factor foarte important în succesul reuşitei în altoire, dar şi în performanţele plantelor altoite, îl reprezintă afinitatea dintre altoi şi portaltoi.
Cele mai bune performanţe ale hibrizilor de pepeni verzi de la Syngenta se vor obţine folosind portaltoii Syngenta, între care există o afinintate foarte bună.


Componentele unui răsad obţinut prin metoda de altoire prin tăiere laterală în unghi de 45o
 
 

Recunoaşterea momentului optim pentru altoire

                                                 
  • Portaltoi tip Lagenaria (Emphasis F1)
                                                                  
       
  • Portaltoi tip interspecific (Carnivor F1)
                                                                 
  • Altoi (hibrid de pepene verde)
Particularităţi la altoire ale celor două tipuri de portaltoi

• Portaltoii tip Lagenaria ( Emphasis F1) se altoiesc în tăviţa de germinare păstrându-şi rădăcina embrionară.

                     

• Portaltoii tip interspecific (Carnivor F1) se scot din tăviţă, li se îndepărtează rădăcinile embrionare sub colet (partea albă – vezi foto), se altoiesc şi se plantează din nou în tăviţă la o adâncime de 2-3 cm. După 5-7 zile vor apărea rădăcinile adventive (vezi foto).

                                              
     • Îndepărtarea rădăcinilor sub colet                      • Rădăcini adventive


Portaltoii de tip interspecific prezintă vigoare mare şi creştere rapidă, ceea ce ar determina respingerea altoiului. Pentru a stopa creşterea portaltoiului pe perioada calusării în vederea unei bune prinderi la altoire se recomadă îndepărtarea rădăcinilor embrionare.


2.Altoirea
pepenilor verzi prin metoda cu tăiere laterală în unghi de 45o a unui cotiledon.



Ca regulă generală: altoirea trebuie efectuată înaintea formării tulpinii fistuloase la portaltoi (gol în interiorul tulpinii); dacă aceasta s-a format, momentul optim de altoire este depăşit, iar prinderea va fi deficitară;


                                  
                                                                



Pregătirea portaltoiului: Tăierea vârfului de creştere împreună cu un cotiledon în unghi de 45o


         

                                                                                                                  
 

 

                                                       
                                                                                                                        



La pregătirea portaltoiului, se urmăreşte înlăturarea totală a vârfului de creştere, astfel că tăierea trebuie realizată cât mai aproape de frunza cotiledonală ramasă.


Tăierea hipocotilului (vârful altoiului) în unghi de 45o, la 2 cm sub cotiledoane
 

Atenţie lungimea tăieturii portaltoiului
şi altoiului trebuie să fie cât mai
egală pentru a realiza unirea vaselor
conducătoare.

Alipirea altoiului cu portaltoiul pe suprafaţa tăiată; prindere cu clips

                                                

  • Perioada de calusare (lipire)

Această etapă este esenţială în vederea obţinerii unui randament mare la altoire, dar şi pentru obtinerea unor răsaduri de calitate;

  • După altoire, tăviţele cu răsaduri se udă şi se aşează pe paturi încălzite cât mai repede, evitându-se şocurile termice;
  • Pe paturi este obligatoriu să se asigure o umiditate relativă de 95 -98% (se poate realiza cu ajutorul foliei de polietilenă trasparentă - vezi foto) şi o temperatură de 24-26oC timp de 5 zile, în vederea calusării;
  • În această perioadă se recomandă folosirea luminii artificiale, astfel încât durata de iluminare într-o zi să fie de 16 ore.
  • Dacă intensitatea luminoasă este mare (zi însorită), solarul sau patul trebuie acoperit cu plasă de umbrire;
  • Pe perioada calusării tăviţele vor fi periodic controlate pentru a asigura prevenirea eventualelor probleme fitosanitare.

                    
  • Aigurarea umiditatii
  • Folosirea plasei de umbrire



  • Perioada de creştere a răsadurilor

  • După ce punctul de altoire s-a calusat (lipit), folia care a asigurat umiditatea se înlătura treptat, zilnic.
  • Temperatura optimă necesară creşterii răsadurilor este de 18oC;
  • Cu 10 -15 zile înainte de plantarea în câmp, este obligatoriu a se efectua călirea răsadurilor în vederea acomodării treptate a acestora la condiţiile de temperatură şi lumină.
  • În perioada de călire, temperatura se va scădea treptat până la temperatura mediului în care vor fi plantate.

          

                                                                                      


  • Plantarea răsadurilor altoite

  • Momentul optim pentru înfiinţarea culturii este influenţat în principal de temperatura solului;
  • Temperatura minimă în sol tolerata de portaltoii tip Lagenaria (Emphasis F1) este de 9-10oC;
  • Temperatura minimă în sol tolerată de portaltoii tip interspecific (Carnivor F1) este de 8-9oC;
  • În cazul în care temperatura în sol este mai mică decât cea optimă, plantele care supravieţuiesc vor avea un start în vegetaţie întârziat, cu influenţă negativă asupra timpurietăţii;
  • Densitatea recomandată pentru înfiinţarea culturilor altoite de pepeni verzi este de 2500 - 3000 plante/ha.
                                                       
                                                                    

Temperatura minimă în sol tolerată de plantele nealtoite este de 10-12oC.În funcţie de portaltoiul ales, plantarea se poate devansa cu 15 zile faţă de o cultură normală, în cazul folosirii portaltoilor tip Lagenaria (Emphasis F1), şi cu 30 zile în cazul folosirii portaltoilor tip interspecific (Carnivor F1), cu efect pozitiv asupra timpurietăţii.

La devansarea plantării se va ţine cont şi de eventualitatea apariţiei brumelor târzii de primăvară care pot distruge altoiul.

                                         
  • Irigarea şi nutriţia

  • Comparativ cu o cultură normală, sistemul radicular al plantelor altoite explorează un volum mai mare de sol, ceea ce asigură o mai bună aprovizionare cu apă şi elemente nutritive a plantelor. De aceea, aplicarea unei tehnologii adecvate în ceea ce priveşte irigarea şi fertilizarea poate fi soluţia pentru multe probleme care apar de-a lungul perioadei de vegetaţie.
  • Primul pas spre o cultură de pepeni altoiţi reuşită este tratarea acesteia diferit faţă de cultura normală în ceea ce priveşte irigarea şi fertilizarea; cultura de pepeni altoiţi are nevoie de un program special de fertilizare, care să ţină cont de tipul de sol, tipul de portaltoi şi de altoi, şi de nevoile acestora, stadiul culturii etc.

O cultură de pepeni altoiţi reuşită, care să valorifice potenţialul maxim al hibrizilor utilizaţi, asigurând totodată şi o bună calitate a fructelor, este o cultură echilibrată (plante puternice care acoperă bine solul şi fructe vizibile parţial în câmp).

Pentru obţinerea unei culturi echilibrate, lipsa şi excesul de apă şi nutrienţi trebuie evitate sau identificate şi corectate la timp prin controlul regulat al culturii privind semne de carenţe (frunze mici, tulpini subtiri, fructe expuse…) sau de exces (frunze şi vârful lăstarilor erecte, tulpini groase, fructe acoperite total de frunze…).





       


Irigarea şi nutriţia - exemplu de cultură echilibrată


• Plantele echilibrate
asigură o bună expunere
a florilor pentru polenizare

• Plantele echilibrate
asigură condiţiile
favorabile pentru legarea
bună şi uniformă, precum
şi o calitate foarte bună a
fructelor.

                                           


Irigarea şi nutriţia - exemplu de cultură cu exces
                       

       
Excesul de apă şi               
nutrienţi poate duce la
formarea de plante foarte
vegetative, la care florile nu  sunt expuse polenizării, determinând legarea târzie şi  deficitară;   

• Timpurietatea este
afectată, iar deseori
fructele manifestă defecte
precum gol în interior,
coajă groasă, conţinut
scăzut în zahăr;

• Plantele cu exces de
nutrienţi au creştere
rapidă, cu frunze mari şi
erecte, iar fructele sunt
acoperite total de frunze;


Irigarea şi nutriţia - exemplu de cultură slab aprovizionată


• O cultură slab aprovizionată
cu apă şi nutrienţi nu
poate întreţine creşterea
normală a fructelor;


• Timpurietatea nu este
afectată, în schimb
mărimea fructelor şi
nivelul producţiei vor fi mai
scăzute;


• Plantele slab dezvoltate
nu asigură protecţia
fructelor, care pot suferi de
arsuri solare.



Programul de fertilizare a culturilor de pepeni verzi: recomandat de         
                                                                                                                

  • Generalitati
Pepenii verzi sunt plante cu un ridicat nivel de consum al elementelor nutritive şi al apei. Pentru estimări diferite ale nivelurilor de recoltă ce se doresc a fi obţinute necesarul de nutrienţi este şi el diferit. Absorbţia elementelor nutritive până la înflorire este foarte dinamică. În perioada creşterii lăstarilor, necesarul de azot creşte, iar începând cu momentul coacerii recoltei, consumul de potasiu devine semnificativ.

Procesul de absorbţie al elementelor nutritive şi rolul acestora: La plantare, un fenomen frecvent este avortarea rădăcinii, apariţia diferitelor boli la sistemul radicular datorită carenţelor de fosfor şi a altor elemente nutritive, care se asimilează cu greu din solul cu temperaturi joase.În astfel de situaţii se recomandă o aprivizionare cât mai corespunzătoare cu aceste elemente, deoarece dezvoltarea slabă a sistemului radicular împiedică creşterea plantelor defavorizând recolta obţinută la final.

Creşterea lăstarilor în mod excesiv indică supradozarea azotului. În cazul dezvoltării slabe a lăstarilor, după legarea primelor fructe, planta devine debilă, restul fructelor fiind avortate sau devin deformate, având calitate slabă. În a doua jumătate a perioadei de vegetaţie, în perioada dezvoltării fructelor, necesarul de potasiu creşte semnificativ.

În cazul aprovizionării necorespuzătoare cu potasiu:
• pulpa fructelor se decolorează;
• coaja rămâne groasă;
• fructul rămâne fără gust.

În trecut, o concluzie generală era că irigarea defavorizează gustul fructului, când de fapt calitatea scăzută este cauzată de aprovizionarea necorespunzătoare a elementelor nutritive. Fertirigarea sau fertilizarea bogată în potasiu garantează calitatea recoltei, formarea unei coji subţiri şi tari ceea ce îmbunătăţeşte depozitarea producţiei. La aprovizionarea cu elemente nutritive este foarte importantă respectarea raporturilor dintre acestea. Raporturi necorespunzătoare pot provoca dereglari accentuate în absorbţia nutrienţilor. Tehnologia Yara garantează asimilarea şi aprovizionarea armonioasă a elementelor nutritive. Cerinţele noilor hibrizi faţă de elementele nutritive diferă de cele ale vechilorsoiuri.

  • Fertilizarea de baza                                                                  

Importanţa fertilizării de bază constă în asigurarea elementelor nutritive de pornire şi de completare. Se pot aplica ca starter sau la o adâncime minimă în sol. Cantitatea se alege în funcţie de examinarea solului.

La culturi intensive, îngrăşămintele de bază sau starter se aleg în funcţie de examinarea solului şi necesarul nutrienţilor. Fertilizarea de bază poate fi aplicată pe rând sau la cuibul de plantare, scăzând astfel necesarul îngrăşămintelor. În cazul irigaţiilor prin picurare nu este necesară aplicarea îngrăşămintelor pe suprafaţa totală.

Fertilizarea de bază pentru recolte de 60-80 t/ha:

Aplicare Ingrasamant chimic Doza (kg/ha)
Fertilizare de bază la o
adâncime medie
TOP K
12-06-24
300-500

  • Fertirigarea                                                                                            

Se aplică la culturi cu fertilizare de bază la plantare, după un tratament starter. Important în această tehnologie este aprovizionarea, la înflorire cu calciu, la creşterea intensivă cu azot şi înaintea recoltării respectarea raportului
corespunzător de azot/potasiu. Pentru recolte de peste 60-80 t/ha, în tehnologia intensivă este necesară fertirigarea continuă. Cantitatea săptămânală de îngrăşământ se alege după tipul solului şi se aplică în două etape, prima dată apa curată, după care soluţia nutritivă. În perioadele ploioase soluţiile nutritive trebuie
să aibă o concentraţie mai mare, cantitatea de apă fiind redusă. La temperaturi scăzute pe perioade mai lungi şi cantitatea nutrienţilor se reduce, deoarece dezvoltarea şi absorbţia se încetinesc în aceste momente. Cantitatea minimă propusă le fertirigare este de 5-6 l/m2 soluţie nutritivă, adică 50-60 m3/ha.

Fertirigarea culturilor de pepeni verzi, irigate prin picurare, pe un sol fertilizat de bază:

Stadiu Ingrasamant chimic Doze
saptamanale
(l/kg/ha)
Observatii*
Irigarea
plantatiei
HAIFA 15-30-15 sau SOLUFEED 10-40-10
25 0,2% irigare,
2 tratamente
La
înrădăcinare
SOLUFEED 17-11-25 sau ULTRASOL 17-07-21
50 1 tratament
HAIFA AZOTAT DE CALCIU
50 1 tratament
Creştere
intensivă
SOLUFEED 17-11-25 sau SOLUFEED 14-07-28
50 1 tratament
HAIFA AZOTAT DE CALCIU
60 1 tratament
SOLUFEED 28-07-14
50 1 tratament
Primele flori
femele
HAIFA AZOTAT DE CALCIU
60 1 tratament
SOLUFEED 28-07-14
60 1 tratament
Pepeni la
dimensiunea
1/3
SOLUFEED 15-07-32 sau SOLUFEED 14-07-28
sau HAIFA 14-14-28
60 3 săptămâni
Pepeni la
dimensiunea
1/2, şi la
recoltare
AZOTAT DE CALCIU
AZOTAT DE POTASIU
25
40
Aplicat împreună
săptămânal
*Observaţie: În cazul solurilor nisipoase, fertirigarea se aplică în continuitate, cu doze mai mici. În aceste condiţii, cantitatea îngrăşămintelor la o singură aplicare să fie în jur de 20-25 kg/ha.


  • Fertilizarea foliară

Se execută odată cu tratamentele fitosanitare, folosind agronutrienți de ultimă generație. Cu îngrăşămintele foliare CODIAGRO, se poate asigura eficient fertilizarea foliară pe întreaga perioadă de vegetaţie.

Fertilizarea foliară: odată cu tratamentele fitosanitare ale pepenilor, cu o frecvenţă de 7-10 zile:

 Perioada Agronutrient  Doze / săptămâna
Plantare - 2 săptămâni SPRINTENE
CODIBROT
CODIORGAN A50
20ml/10l apă
50ml/10l apă
20g/10l apă
Întindere tulpină și lăstari  CODIORGAN A50
CODIGREEN
20g/10l apă
50ml/10l apă
Înflorire și legare AGROXILATO-MG
CODIBOR-L
30g/10l apă
20ml/10l apă
Mărire fructe - Recoltare
AGROPOTASION
GREEN-UP
BOROCAL
POLIFRUIT-K50
150ml/10l apă
75ml/10l apă
50ml/10l apă
150ml/10l apă

Notă: Pentru faza de marire fructe si recoltarese pot mari frecventa si dozele de Agropotasion si se pot aplica 2-3 tratamente foliare suplimentare cu Polifruit K50 (singur) pentru cresterea productivitatii, timpurietatii si calitatii fructelor.


  • Boli şi dăunători

• Mana cucurbitaceelor (Pseudoperonospora cubensis)
În ultima perioadă, boala a produs pierderi foarte mari în diferite zone ale ţării, ajungânduse frecvent la compromiterea culturilor.
 
Simptome:
Pe frunze apar pete numeroase de culoare verde-gălbuie, care devin galbene şi în final brun-deschise. Mai frecvent, petele au formă poligonală, fiind limitate de nervuri. Pe faţa inferioară a frunzei apare un puf cenuşiu violaceu, acesta fiind fructificaţia ciupercii.

În urma atacului, frunzele se usucă şi cad. În condiţii favorabile atacului, se produc infecţii puternice la tecile frunzelor, fapt ce atrage după sine căderea în masă a frunzelor. Florile şi fructele tinere care au fost infectate cad sau se usucă. Vrejii infectaţi prezintă pete brune şi se usucă, caz în care atacul duce la compromiterea culturii.

Infecţia este favorizată de prezenţa picăturilor de apă pe frunze, nebulozitate prelungită şi temperatura de 16-22° C.



Făinarea cucurbitaceelor (Sphaerotheca fuliginea)
Este o boală omniprezentă în culturile de castraveţi, pepeni (Erysiphe cicoracearum), dovleci şi alte cucurbitacee din câmp, sere şi solarii, ducând la pierderi de recoltă cantitative, dar mai ales calitative.



Simptome:
Boala atacă toate organele aeriene ale plantelor: frunze, flori, vreji şi fructe. Pe frunze apar pete albe, mari, pâsloase, care devin pulverulente (făinoase), odată cu formarea fructificaţiilor ciupercii.

Frunzele, acoperite în întregime de ciupercă, se brunifică şi se usucă, atârnând pe plante. Ca urmare, fructele rămân mici, zbârcite, lipsite de suculenţă şi aromă. Făinarea este favorizată de vremea uscată, cu temperaturi peste 26° C. Spre deosebire de mană şi bacterioză, atacul de făinare este frânat de prezenţa picăturilor de apă pe organele plantei.

Putregaiul tulpinii pepenilor (Didymella bryoniae)

Putregaiul tulpinii pepenilor este o boală extrem
de dăunătoare pentru culturile de pepeni,
cu impact economic major.

Descriere:
Infecţia şi dezvoltarea bolii sunt favorizate de perioadele umede şi călduroase. Patogenul provoacă infecţii la nivelul tulpinilor şi frunzelor, atunci când umezeala persistă pe acestea, infecţiile severe ducând chiar la pierderea plantelor.

Atacul incipient se manifestă prin apariţia de pete cu aspect umed pe frunze şi tulpini, care mai apoi se extind şi se necrozează. Petele pe frunze sunt iregulate ca formă şi pot cuprinde întreaga suprafaţă a acesteia. Petede forma unor inele concentrice pot apărea între leziuni.

Infecţiile la nivelul florilor sau fructelor în curs de dezvoltare pot conduce la putrezirea punctului pistilar, uneori atacul fiind invizibil până la maturarea fructelor. Sporii ciupercii se răspândesc prin ploaie la plantele vecine. Controlul bolii este dificil în sistemul intensiv de cultură.

Ca măsuri preventive se recomandă arderea resturilor de plante infestate şi rotaţia timp de 2-3 ani cu alte culturi.

Afide (Aphis gossypii, Myzus persicae, Macroshiphum euphorbiae)



Se întâlnesc pretutindeni, atât în câmp, din regiunile de şes până în cele montane, cât şi în spaţiile protejate, atacând numeroase specii cultivate de legume, precum: tomate, castraveţi, ardei, vinete, etc.

Descriere:
În câmp afidele sunt o specie migratoare, cu dezvoltare mai întâi pe plantele din flora spontană, migrând apoi pe planta de cultură. În ţara noastră, durata unei generaţii, în funcţie de factori ecologici, variază între 9–55 de zile şi are în medie 13-16 generaţii pe an. În sere şi solarii, unde se înmulţesc încontinuu, afidele sunt prezente în tot cursul anului.

Mod de dăunare:
Afidele sunt o specie polifagă ce atacă numeroase plante cultivate şi spontane, din care menţionăm castraveţii, pepenii şi dovleceii, de la răsărire şi până la recoltare. În câmp atacul este periculos la răsărirea plantelor, în perioadele secetoase. Larvele şi adulţii colonizează partea inferioară a frunzelor şi chiar butonii florali şi florile, unde formează colonii. Frunzele atacate se răsucesc, se îngălbenesc şi se usucă. Florile atacate se usucă. La atacuri mari, plantele stagnează în creştere şi dau producţii scăzute şi de slabă calitate. Afidele sunt principalii vectori în transmiterea virusurilor la plante.

• Acarianul roşu comun  (Tetranichus urticae)

Dăunător cu largă răspândire geografică, fiind semnalat în toate regiunile ţării, dar mai ales în Moldova, Muntenia şi Dobrogea.


Descriere:
Prezintă 6-10 generaţii pe an. Iernează în stadiul de adult, mai ales ca femele. Femelele depun ouăle într-un păienjeniş din fire mătăsoase, frecvent pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii cultivate, mai ales de-a lungul nervurilor.

O femelă depune până la 120 de ouă, de obicei 10-12 ouă pe zi. O generaţie, în funcţie de condiţiile climatice, poate avea între 15-28 de zile. Atât adulţii, cât şi larvele au o mare mobilitate, răspândirea dăunătorului făcându-se de la o plantă la alta. Atacul se înscrie în valori maxime în perioada iulie-august.

Mod de dăunare:
Atacă numeroase plante cultivate şi spontane din diferite familii botanice: tomate, castraveţi, ardei, vinete, fasole, etc. Adulţii şi larvele colonizează partea inferioară a frunzelor; în urma înţepăturilor şi sugerii sucului celular din acestea, celulele ţesuturilor se degradează, se golesc de conţinut, iar în interiorul lor pătrunde aer, căpătând un aspect pergamentos. Frunzele atacate prezintă pete caracteristice de culoare cenuşiu-lucitoare şi nu se deformează. La atacuri puternice, acestea se usucă treptat şi cad, iar plantele nu mai fructifică normal şi dau recolte scăzute. Atacuri frecvente au loc în anii cu primăveri şi veri timpurii, calde şi secetoase.

• Tripsul tutunului (Thrips tabaci)

În ţara noastră se întâlneşte pretutindeni, atât în câmp, cât şi în spaţiile protejate (sere şi solarii).


Descriere:
Are 3-6 generaţii pe an în câmp şi pănă la 10 generaţii în condiţii de seră. În câmp iernează în toate stadiile de dezvoltare, dar cel mai frecvent ca adult,  sub resturile vegetale, în frunzar, în ierburi şi în stratul superficial al solului.

Primăvara, în câmp, când temperatura aerului depăşeşte 10° C, de obicei în prima jumătate a lunii aprilie, apar adulţii, care colonizează la început plantele din flora spontană, iar apoi pe cele cultivate care se dezvoltă. Ouăle sunt depuse aproape de nervuri. O femelă poate depune 80-100 de ouă. Larvele apar după 10 zile şi se localizează pe faţa inferioară a frunzelor. Durata unei generaţii în câmp este de 20-30 de zile, iar în condiţii de seră, unde temperatura şi umiditatea sunt optime, o generaţie se dezvoltă în 16-20 de zile.

Mod de dăunare:
Tripsul atacă numeroase specii de plante cultivate în câmp, răsadniţe, sere şi solarii. Produce pagube mari la castraveţi, tomate, ardei, vinete, ceapă, cartof şi tutun. Adulţii şi larvele colonizează frunzele, vârfurile vegetative şi
florile, sugând seva din ţesuturi. În urma atacului se formează pete galben-cenuşii sau castaniu-închise, mai ales de-a lungul nervurilor frunzelor. Ţesuturile atacate se necrozează.

Atacul este foarte periculos la răsaduri, la atacuri puternice acestea se pot usca în masă. Plantele mai dezvoltate stagnează în creştere în urma atacului, se îngălbenesc şi chiar se usucă. În câmp atacul este favorizat de vremea secetoasă. Tripsul tutunului este vector principal în transmiterea virusurilor la plante, în special la ardei, tomate şi castraveţi.suculenţă şi aromă.

Făinarea este favorizată de vremea uscată, cu temperaturi peste 26° C. Spre deosebire de mană şi bacterioză, atacul de făinare este frânat de prezenţa picăturilor de apă pe organele plantei.





  • Principalele caracteristici ale diferitelor tipuri de portaltoi


Caracteristica Tip Legenaria Tip Interspecific
Emphasis F1 Carnivor F1
Germinare 26-30 C° 23-25 C°
Temperatura minimă
tolerată în sol
9-10 C° 8-9C°
Disponibilitatea pentru
altoire
Fereastra de altoire*
48-60 ore
Fereastra de altoire*
24-36 ore
Tipul de sol Soluri grele Soluri nisipoase
Soluri umede Toleranţă bună Toleranţă scăzută
Toleranţă la secetă Bună Foarte bună
Influenţa în
timpurietate
plus 2 - 5 zile*** plus 4-6 zile***
Influenţa asupra calităţii Sensibil la excesul de
azot**
Foarte sensibil la excesul
de azot**
F.o.f. sp. niveum Rezistenţă ridicată Rezistenţă ridicată
F.o.f. sp. melonis Rezistenţă ridicată Rezistenţă ridicată
F.o.f. sp.
Lagenarium
Sensibil Rezistenţă ridicată
Nematozi
(Ma, Mi, Mj, Mh)
Nu exista rezistenta Nu există rezistenţă
                                                                       *Fereastra de altoire: perioada în care răsadurile pot fi altoite. Tulpina nu este lignificată sau goală în interior.
                                                                     **Excesul de azot poate influenţa negativ calitatea. Miezul devine fibros.
                                                                    ***Perioada de maturare pentru pepenii altoiţi este mai mare comparativ cu cei nealtoiţi.


Creşterea sistemului radicular
la diferite tipuri de portaltoi şi
pepeni nealtoiţi

          Hibrid de pepene
                  verde


Influenţa portaltoiului asupra
dezvoltării plantelor în condiţii
de temperaturi scăzute

Portofoliul de seminţe de portaltoi

Emphasis F1
Toleranţe
HR = Fon: 2 / Fom: 1-2
IR = Fon: 0












Caracteristicile hibridului

toleranţă la fuzarioză
toleranţă la temperaturi scăzute
• vigoare mare
• imprimă rezistenţă la secetă
toleranţă la Didymella
• imprimă toleranţă la acarieni
• imprimă rezistenţă la transport şi păstrare
• imprimă productivitate ridicată
• seminţele germinează în masă la peste 24oC
• imprimă procent de prindere ridicat.

Descrierea portaltoilor tip Lagenaria

1. Plante de vigoare medie cu sistem
radicular superficial, distribuit orizontal
in sol;
2. Toleranţă medie la frig;
3. Conferă timpurietate hibridului (altoiului);
4. Prezinta rezistenta la bolile de sol;
5. Se recomandă folosirea pentru
obţinerea de producţii timpurii
concentrate, pentru soluri fertile;




Carnivor F1
Tolerante
HR = Co: 1 / Fon: 1, 2 / Fom: 0, 1, 1-2, 2
IR = Fon: 0

Caracteristicile hibridului
• bună toleranţă la fuzarioză
• rezistenţă la temperaturi scăzute (avantajul
portaltoilor)
• rezistenţă la căldura din cadrul tunelelor de
folie datorită aspectului rădăcinii
• rezistenţă la secetă mai ridicată ca la oricare alt hibrid, deoarece rădăcinile mari, care pătrund adânc în sol ajung la rezervele de apă
• legare excelentă
• germinaţie uniformă, răsaduri omogene

Descriere portaltoilor tip interspecific (C. maxima x C. moscata)

                         1. Vigoare medie spre mare a
plantelor, cu sistem radicular profund,
distribuit vertical în sol;
2. Toleranţă bună la frig dar şi la
caldură;
3. Timpurietate medie dar producţii
ridicate;
4. Rezistenţă la bolile de sol;
5. Se recomandă folosirea pentru
producţii mari chiar şi pe soluri sărace, nisipoase, pentru plantări timpurii şi
perioadă mai mare de recoltare;

Portaltoii interspecifici se recomandă şi pentru altoirea pepenilor galbeni şi castraveţilor.


Portofoliul de hibrizi de pepeni verzi


Sorento F1
Toleranţe
IR = Fon: 1

Caracteristicile hibridului
• aspect exterior plăcut, cu dungi de culoare verde închis
• coajă foarte subţire
• miezul este atrăgător, colorat în roşu închis
• gustul este dulce plăcut
• miezul crocant, zemos, se topeşte în gură
• se poate semăna şi direct în câmp



Mirsini F1
Toleranţe
IR = Co: 1 / Fon: 1

Caracteristicile hibridului
• greutatea fructului de 6-8 kg
• hibrid de pepene verde de tip crimson cu forma alungita
• plantă caracterizata prin vigoare medie, asigura o buna legare a fructelor
• manifesta comportament de tip generativ

fructe uni
forme ca marime ce se remarca printr-o calitate deosebita
culoarea externa este foarte atragatoare, verde inchis cu dungi inguste
verde mai deschis, usor de recunoscut de catre consumatori

• calitatea interna este excelenta chiar si in conditii de cultura altoita
continut ridicat in zahar
se caracterizeaza printr-o buna capacitate de regenerare a plantelor,
dupa perioadele de stres




Romanza F1
Toleranţe
IR = Co: 1

La introducerea acestui nou hibrid am avut în vedere însuşirile deosebite vis-a-vis de pretenţiile consumatorilor. La testele efectuate privind calităţile gustative, Romanza F1 a ieşit în evidenţă, în multe ţări fiind pe primul loc.

Caracteristicile hibridului
• face parte din grupa hibrizilor timpurii, maturându-se cu 3 zile după
Sorento
• prezintă plante viguroase pentru această grupă de precocitate
• fructul are greutatea medie de 5-9 kg
• hibrid capabil să lege 3-4 fructe/plantă
• nu este sensibil la insolaţie.



Topgun F1
Toleranţe
IR = Co: 1 / Fon: 0,1

De-a lungul anilor hibridul Topgun F1 a demonstrat însuşiri cu totul deosebite. Fructele se menţin foarte bine în câmp după maturare, rezistenţa la păstrare şi transport fiind de neegalat. Recolta ţinută la loc umbrit poate fi păstrată până la două săptămâni, fără deprecierea calităţii. Nu întâmplător este cel mai îndrăgit hibrid atât de către cultivatori, cât şi de comercianţi.

Caracteristicile hibridului
• maturare semitimpurie
• planta este de vigoare medie
tolerant la fuzarioză, rasele 0 şi 1
• fructul cântăreşte 7-10 kg
• culoarea miezului este roşu strălucitor
• miez crocant, compact
• prin semănat direct se pot obţine 60-80 t/ha



Arashan F1
Toleranţe
IR = Co: 1 / Fon: 1


Arashan a demonstrat calităţi deosebite în ceea ce priveşte productivitatea la hectar şi o calitate internă şi externă a fructului deosebită. Se remarcă mai ales prin vigoarea mare a plantelor, influenţând toleranţa la frig în cazul plantărilor timpurii şi nu necesită fertilizare abundentă cu azot. Fructele sunt bine acoperite de foliajul dezvoltat al plantei, care le protejează împotriva arsurilor solare puternice din timpul verii.

Caracteristicile hibridului
• maturare semitimpurie
• plantă cu vigoare mare
• fructul cântăreşte 8-12 kg
• culoarea miezului este roşu-închis
• miez dulce
• producţie mare la hectar




Karistan F1
Toleranţe
IR = Co: 1 / Fon: 1

Avantaje pentru cultivatori
• fructe oval-alungite, mari (8-10 kg), cerute pe
piaţă
• hibrid semitimpuriu, rezistent la condiţiile de stres
• fructele se păstrează bine pe plantă
• creştere viguroasă
• productivitate mare

Avantaje pentru comercianţi
• fructe mari, uniforme, care se păstrează bine pe piaţă
Avantaje pentru consumatori
• miez dulce crocant, de culoare roşu-carmin
• seminţe mici



Baraka F1
Toleranţe
IR = Co: 1 / Fon: 1

Caracteristicile hibridului
• greutatea fructului de 8-10 kg
• hibrid de pepene verde de tip crimson
• maturare mediu timpurie
• rigoare buna a plantelor

pretabil pentru semanat direct in camp

• potential de productie ridicat

• calitatea interna buna
rezista bine la transport
raport excelent calitate pret





Răspunde
2000 caractere rămase

Răspunsuri  Comentarii
1956 caractere rămase

facebookGoogle PlusYouTubeVremea